| Acorus calamus | |||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||
| Acorus calamus L. | |||||||||||||||||
Acorus calamus L. (obligeană) este o specie de plantă erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din India şi creşte în locuri mlăştinoase. Face parte din genul Acorus L., familia Araceae.
Denumire populară[]
Este cunoscută în limbaj comun, în afară de obligeană, şi ca trestie mirositoare, spetează, pestriţă, calm, speribană.
Caracteristici[]
Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm şi are o culoare gălbuie. Rizomii, (calamii rhizoma), se recoltează toamna şi se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conţin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin şi principii amare (acorină), care au proprietăţi antibacteriene şi insecticide.
Tulpina este aeriană, înaltă de 100 - 150 cm, roşiatică la bază. Are patru muchii şi poartă o singură frunză, lungă de 20 - 80 cm. Frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuţit, aşezate pe 2 rânduri.
Spadicele (cocean, ştiulete) este tubulos, lung de până la 22 cm.
Florile sunt hermafrodite, de culoare galbenă. Apar într-o inflorescenţă cărnoasă, de formă cilindrică. Perigonul este cu 6 foliole verzui şi androceul cu 6 stamine. Fructele sunt sub formă de bace alungite, de culoare roşiatică, de obicei sterile.
Înmulţire[]
Înmulţirea plantelor se face pe cale vegetativă, prin despărţire.
Utilizări[]
Datorită proprietăţii rădăcinilor şi frunzelor se utilizează în industria farmaceutică şi cosmetică pentru aromatizare. În cantităţi mari este halucinogen. Se foloseşte şi pentru decorarea parcurilor.
Bibliografie[]
- Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989;
- Botanică farmaceutică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981;
- Medicină naturistă, Editura medicală, Bucureşti, 1987.
- Să ne cunoaştem plantele medicinale, Editura medicală, Bucureşti, 1986.
Legături externe[]
 Legături interwiki
| |||
|---|---|---|---|
| |||
|
Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia. Lista autorilor poate fi văzută în "istoricul paginii". Versiunea originală este disponibilă sub licenţele Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0 şi GFDL. |