FANDOM


Gutui
Cydonia oblonga
Clasificare ştiinţifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Subfamilie: Maloideae
Gen: Cydonia
Specie: C. oblonga
Nume binomial
Cydonia oblonga
Mill.

Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul şi părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de seminţe şi frunze.

DescriereEdit

În stare naturală, gutuiul atinge înălţimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5-6 m) şi are un aspect robust şi rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă şi poate fi afectată chiar şi de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului.

Coroana este deasă şi are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6-11 cm şi suprafaţă tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelaţi, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoşi.

Înflorirea se produce târziu, după apariţia frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind astfel expuse îngheţurilor timpurii de primăvară. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale.

Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. Gutuile coapte au culoare galbenă. Ating dimensiuni de 7-12 cm lungime şi 6-9 cm lăţime. Sunt tari şi aromatice, cu pulpa astringentă. Îşi menţin consistenţa fermă, aroma şi aciditatea, chiar şi după fierbere. Au un conţinut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat.

Utilizare culinarăEdit

Gutuia este prea tare pentru a fi mâncată crudă, dar poate fi mâncata cu zahar. Este folosită la marmelade şi compot sau poate fi coaptă. Puternica ei aromă o face a fi un bun complement pentru unele prăjituri. Conţinutul ei nutritiv este mic, puţine vitamine şi minerale , potasiu şi mici cantităţi de vitamină C. Conţine importante cantităţi de fibră, are proprietăţi desinfectante şi favorizează eliminarea acidului uric.

Compoziţie la 100g

  • Calorii 25,2
  • Hidraţi de carbon(g) 6,3
  • Fibre 6,4 g
  • Calciu (mg) 14
  • Magneziu (mg) 6
  • Potasiu (mg) 200
  • Vitamina C (mg) 13

IstoricEdit

Fișier:Cydonia.jpg

Cultivarea gutuiului poate fi anterioară mărului, şi este posibil ca mărul citat în Cântarea Cântarilor să fi fost în realitate un gutui. Vechii greci ofereau gutui la nunţi, ritual care a venit din Orient împreună zeiţa Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia muşcau dintr-o gutuie pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupţială " ca primul sărut să nu fie dezagradabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris a dat Afroditei. Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea Cydonia, pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca "Mela kudonia" sau " măr de Cydonia" de unde provine de asemenea şi numele ei stiinţific.

Romanii de asemenea foloseau gutui; cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă reţete pentru a găti gutuia cu miere şi o combină spre surpriza noastra chiar şi cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Plinius menţionează un tip numit gutuie de Mulvian, care se putea mânca crudă. Columella menţionează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor- a dat nume tomatelor italiene (pomodoro).

Fișier:Champion quince.jpg

Gutuiul este cultivat în zonele centrale şi de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în general unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.

Gutuiul este menţionat pentru prima dată într-un text englez la sfârşitul secolului XIII, totuşi Anglia nu este o zonă foarte propice, datorită temperaturilor mici ale verii care împiedică gutuia să se coacă în totalitate. De asemenea au fost duse în Lumea Nouă, dar sunt rare în America de nord, datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora. Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania şi în bazinul Mediteranei. Aproape toate gutuile din magazinele Americii de Nord provin din Argentina.

Specii înruditeEdit

Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, şi trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluşi în genul Chaenomeles.

Cultura gutuiuluiEdit

Producţia în tone. Cifre 2003-2004
Date de FAOSTAT (FAO)

Turcia10500027 %10500028 %
China9000024 %9000024 %
Maroc280007 %280007 %
Argentina260007 %260007 %
Iran250007 %250007 %
Peru52006 %520006 %
Serbia şi Muntenegru104003 %104003 %
Uruguay95002 %95002 %
Chile42501 %42501 %
Alte Ţări 8796222 %8748523 %
Total381862100 %381385100 %

Galerie de imaginiEdit

BibliografieEdit

  • Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Sfaturi pomicole, Editura PIM, Iaşi, 2003, ISBN 973-8490-65-0

Vezi şi Edit

Legături externe Edit

Commons-logo
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Cydonia oblonga


Wikipedia-logo ka  Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia. Lista autorilor poate fi văzută în "istoricul paginii". Versiunea originală este disponibilă sub licenţele Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0 şi GFDL.

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki