| Coada-calului | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Clasificare ştiinţifică după Flora ilustrată a României V. Ciocârlan, 2000 | |||||||||||||||
| |||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||
| Equisetum arvense L., 1753 | |||||||||||||||
Coada-calului, sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.) este o specie de plante erbacee, perene (prin rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat).
Descriere[]
De pe rizom se dezvoltă două tipuri de tulpini aeriene:
- tulpinile fertile apar primăvara, au 5-15 cm înălţime, sunt neramificate, brune, neasimilatoare, purtând la noduri frunze verticilate, unite într-o teacă ce are marginea dinţată. În vârf este situat spicul sporifer.
- tulpinile sterile apar mai târziu (cam la mijlocul primăverii), sunt înalte de 20-50 cm, verzi, asimilatoare. La noduri există frunze uninerve, verticilate, unite într-o teacă, precum şi ramuri verticilate ce au aceeaşi morfologie ca şi tulpinile, dând aspect de coadă de cal. Tulpinile sterile produc substanţe de rezervă care se vor depozita în rizomi şi vor hrăni viitoarea tulpină fertilă.
Utilizări în medicina naturistă[]
Coada-calului este cunoscută şi folosită încă din antichitate în medicina tradiţională ca şi sursă de acid salicilic (substanţă activă conţinută în Aspirina modernă). Dioscoride, medic, farmacolog şi botanist al Greciei antice, laudă proprietăţile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietăţile hemostatice ale plantei ar fi atât de mari, încât ar fi suficient ca aceasta să fie ţinută în mână pentru a beneficia de proprietăţile sale vindecătoare.
Substanţe active: oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină şi palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenţi în fracţiunea lipidică (sursa: v. legături externe). Principiile active din coada-calului au acţiune antimicrobiană, antiseptică, antiinflamatoare, măresc rezistenţa ţesutului conjunctiv, activează circulaţia locală. Planta este indicată pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acţiune diuretică, sau extern, sub formă de comprese şi băi.
Întrebuinţări[]
Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente in climacterium, degerăturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpiraţiei excesive a picioarelor. Deasemenea, datorită acţiunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii şi căile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus această plantă în medicina naturistă în Germania secolului XIX, recomandă această plantă şi în tratamentul artrozei sub formă de ceai/elixir. În zilele noastre, această plantă se regăseşte în diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor şi purificare a sângelui.
Prepararea ceaiului/decoctului: 1 lingură de plantă uscată la 250ml apă se fierbe timp de 10-15min. Se va consuma zilnic o ceaşcă. Prepararea băii: Un pumn de plante se pune la macerat în 10L apă timp de 6h. După aceea, se strecoară lichidul în vană iar peste plantele rămase se toarnă iarăşi 10L de apă şi se fierbe cca. 10min. Decoctul obţinut se strecoară şi el în vană, se adaugă apă caldă cât să acopere corpul şi se stă cca. 20-25 min în baia obţinută. După această baie nu se face duş.
Recoltare şi depozitare[]
Tulpinile sterile se vor recolta în lunile iunie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Se va folosi partea superioară a plantei, cca. 2/3 din tulpină. Se usucă la umbră, în strat subţire, în locuri bine aerisite şi lipsite de umezeală. Se intorc zilnic. Uscarea artificială la 40°C. Se păstrează în saci de hârtie sau din material textil. A se culege doar de persoane iniţiate, deoarece există plante asemănătoare din aceeaşi familie, care sunt otrăvitoare!
Bibliografie[]
Plantele medicinale si condimentare din judetul Harghita, 1980. Colectivul de redacţie: Dr. K. Csedö, Dr.I. Füzi, Drd. M. Giurgiu, Dr. Z. Kisgyörgy, Dr. A. Laza, Dr. G. Rácz
O parte din informaţia adăugată este traducere din Wikipedia germană: de.wikipedia.org
Legături externe[]
 Legături interwiki
| |||
|---|---|---|---|
| |||
|
Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia. Lista autorilor poate fi văzută în "istoricul paginii". Versiunea originală este disponibilă sub licenţele Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0 şi GFDL. |