FANDOM


Nuc
Juglans regia
Clasificare ştiinţifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fagales
Familie: Juglandaceae
Gen: Juglans
Specie: J. regia
Nume binomial
Juglans regia
L.
Fișier:W Nuss Gr 99.jpg

Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată şi mediteraneană, atât ca floră spontană, cât şi în culturi. Îşi are originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până în Himalaya şi sud-vestul Chinei. Cele mai mari păduri se află în Kârgâzstan, unde copacii se dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000–2.000 m (Hemery 1998) — mai ales la Arslanbob, în provincia Jalal-Abad.

Nucul a fost introdus în vestul şi nordul Europei din vremea romanilor sau mai devreme, iar în cele două Americi în secolul 17. Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franţa, Serbia, Grecia, Bulgaria şi România (în Europa), China (în Asia), California (în America de Nord) şi Chile în America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară largă şi în alte regiuni: Noua Zeelandă şi sud-estul Australiei[1].

DescriereEdit

Fișier:Juglans regia lastar.078.jpg
Fișier:Notenboombloem.jpg

Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălţime. Are trunchiul gros şi scoarţa netedă, argintiu-cenuşie. Are crengi puternice, coroana foarte largă şi bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre.

Florile bărbăteşti sunt grupate în amenţi masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înfloreşte în luna mai.

Fructul este drupă sferică, având o singură sămânţă, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn şi numită nucă.

Se înmulţeşte aproape numai prin sămânţă, dar cu destulă greutate. Spontan creşte sporadic în păduri de amestec, mai ales la deal, în România, în special în Banat şi Oltenia. Cultivat, creşte în toate regiunile ţării.

Utilizarea nuculuiEdit

Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în alimentaţie, în nenumărate forme ale produselor româneşti: cozonaci, colaci, plăcinte şi alte produse de acelaşi tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post şi altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care îl conţine. Acest untdelemn era folosit în vechime de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci când nu se putea folosi untedemnul de măsline.

Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecţionarea de mici jucării pentru copii - în special bărcuţe, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier şi ornamente rustice. În trecut erau folosite şi pentru anumite pedepse (statul pe coji de nucă).

Învelişul gros, verde, se foloseşte atât pentru unele tratamente, cât şi pentru obţinerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile naturale şi altele asemenea.

Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea şi însănătoşirea părului şi a pielii capului.

Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, preţios. Se foloseşte pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentaţii şi decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecţionarea de casete scumpe pentru bijuterii ş.a.m.d.

Compoziţie chimică Edit

Seminţele conţin foarte puţină apă, protide 15%, grăsimi 63%, hidraţi de carbon 14%, săruri de Na 4mg% K 545mg% Ca 70mg% P 430mg% vitamina A 4m% vitamina B1 0,35mg% riboflavină 0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15mg%. Frunzele conţin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglonă, cantităţi mici de ulei volatil. Pericarpul conţine juglonă (5 hidroxil 1-4 naftochinonă), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici. Juglona formează o combinaţie cu proteinele din piele şi dă o coloraţie brună.

Utilizare farmaceutică Edit

Produsul poartă denumirea de juglandis folium et pericarpium, şi reprezintă foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de la Juglans regia L..

Frunzele si pericarpul fructelor au utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară. Principiile active pe care le conţin sunt răspunzătoare de acţiunile bactericidă, bacteriostatică, astringentă, uşor hipotensivă, hipoglicemiantă, calmantă, cicatrizantă, emolientă, antitoxică, antimitotică, antisudorală, antieczematoasă şi antireumatismală. Farmacodinamic principiile active împiedică înmulţirea bacteriilor, produc o sîngerare a ţesuturilor, capilarelor sanguine, imprimă o acţiune homeostatică locală, au o acţiune uşor hipotensivă, scad concentraţia de glucoză din sînge, relaxează ţesuturile şi determină scăderea stărilor inflamatorii, înlătură toxinele din organism, stimulează digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, acţionează împotriva transpiraţiei, suprimă diareea şi înlătură inflamaţiile acute ale intestinului. Acţiunea cea mai importantă este cea astringentă şi amarotonică cu aplicaţii în tratamentul dispepsiilor şi inflamaţiilor catarale gastrointestinale.

Datorită acestor efecte se întrebuinţează în tratamentul simptomatic al manifestărilor subiective de insuficienţă venoasă (dureri de gambă, hemoroizi), diarei uşoare, descuamările pruriginoase ale capului (mătraţă), afecţiuni dermatologice contra arsurilor superficiale şi puţin întinse (antipruriginos şi antibacterian), afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacţionează cu grupele tiol –SH ale cheratinei avînd efect tinctorial).

Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, tinctură sau chelaţi cu care se prepară şampoane şi loţiuni capilare cu care se fac aplicaţii locale. Frunzele de nuc intră în compoziţia Ceaiului antidiareic şi a Ceaiului dietetic Plafar[1].

PrecauţiiEdit

Frunzele de nuc conţin şi degajă o mare cantitate de iod. Din această cauză petrecerea unui timp îndelungat la umbra unui nuc nu este indicată. Există o credinţă în popor că umbra nucului nu este sănătoasă. Această recomandare se bazează pe observaţiile făcute de-a lungul generaţiilor asupra influenţei „umbrei” de nuc asupra sănătăţii omului. Genialitatea populară îşi arată şi aici roadele. Astfel fără laboratoare, analize chimice, experienţe, oamenii din popor dotaţi cu o inteligenţă remarcabilă au dat sfaturi cu mult înaintea descoperirii substanţelor emanate de nuc ce sunt dăunătoare sănătăţii. Tot observaţiile populare au indicat şi zona periculoasă din preajma nucului, adică zona umbrită, adică un perimetru limitat în jurul pomului. Nu numai omul este influenţat negativ de substanţele emanate de nuc, dar şi plantele anuale şi perene ce cresc în imediata vecinătate a copacului. Sub umbra nucului (deci într-o zonă limitată din preajma tulpinii) toate plantele nu se pot dezvolta şi mor.

NoteEdit


Vezi şi Edit

Legături externe Edit

Commons-logo
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Juglans regia
Wikipedia-logo ka  Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia. Lista autorilor poate fi văzută în "istoricul paginii". Versiunea originală este disponibilă sub licenţele Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0 şi GFDL.

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki