FANDOM


Betula
Clasificare ştiinţifică
după Al. Beldie, 1977
Regn: Plantae
Încrengătură: Spermatophyta
Subîncrengătură: Angiosperma
Clasă: Dicotyledoneae
Ordin: Fagales
Familie: Betulaceae
Gen: Betula L.

Mesteacănul e numele copacilor din genul Betula, în familia Betulaceae, înrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Aceştia sunt în general copaci sau arbuşti de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nodică.

Aceştia sunt în general copaci sau arbuşti de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nordică. Frunzele sunt simple, şi pot fi dinţate sau lobate. Fructul este o samară, cu toate că aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferenţa între mesteacăn şi anin (genul Alnus) este că amenţii (mâţişorii) femeli nu sunt lemnoşi şi la maturitate cad şi lasă loc seminţelor, spre deosebire de mâţişorii de anin, lemnoşi şi în formă de con.

Denumirea mesteacănului vine din latinul mastichinus. Denumirea ştiinţifică a genului, Betula, este tot din limba Latină. Mesteacănul reprezintă sursa de hrană pentru un număr mare de larve ale genului Lepidoptera.

Mesteacănul este considerat copac naţional în Rusia, unde este celebrat în reprezentarea unei zeiţe, şi serbat în timpul Săptămânii Verzi de la începutul lui Iunie.

Descriere Edit

Coaja tuturor soiurilor de mesteacăn prezintă aceeaşi caracteristică: este marcată de dungi fine, orizontale, iar coaja este subţire, de consistenţa unei hârtii fine, şi se rupe în fâşii în mod natural. Coaja conţine multe răşini şi are un pigment care dă numele diverselor soiuri de mesteacăn: roşu, alb, negru şi galben. Mugurii apar primăvara devreme şi cresc până la începutul verii. Toţi mugurii frunzelor cresc lateral; nu există mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacăn este fin, cu granulaţie mică, cu textură mătăsoasă şi care poate fi şlefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.

Frunzele variază de la un soi la altul, dar puţin. Acestea sunt alternante, dinţate, cu vinişoare ca o pană, cu codiţă. Apar în perechi, dar nodul de inserţie al peţiolului frunzelor formează mici tulpiniţe laterale, care se vor transforma în crengi.

Flori şi fructe Edit

Florile sunt monoice (flori femele şi flori mascule, separat), deschizându-se în acelaşi timp sau cu puţin timp înainte de apariţia frunzelor, şi sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenţi (mâţişori), prinse la baza mâţişorilor masculi. Amenţii purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceştia sunt localizaţi la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpiniţelor formate anul trecut. Se formează în toamnă şi stau peste iarnă, acoperiţi de o coajă fină dar rezistentă. Solzii amenţilor, la maturitate, sunt ovali, rotunjiţi la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închis

Fiecare solz prezintă două bractee şi trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect, solitar, prins de tulpiniţele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiţi, cu trei lobi, de culoare verde stins sau puţin roşietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Aceşti solzi poartă două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral şi are două terminaţii; ovulul este solitar.

Amenţii pistilului, fertilizaţi, se numesc strobil şi sunt alcătuiţi din două mici seminţe cu aripi, îmbrăcate într-o coajă de protecţie de culoare maro şi cu consistenţă aproape lemnoasă. Seminţele cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate şi cărnoase. Toate speciile cresc uşor din seminţe.

Specii Edit

Speciile de mesteceni din America de Nord sunt:

  • Betula alleghaniensis – mesteacănul galben (B. lutea)
  • Betula cordifolia – mesteacănul de hârtie
  • Betula glandulosa – mesteacănul pitic american
  • Betula lenta – mesteacăn dulce, mesteacăn de cireşe sau mesteacăn negru
    • Betula lenta subsp. uber – mesteacănul de Virginia cu frunză rotundă – endemic în zona Cressy Creek, Smyth Country, Virginia)
  • Betula michauxii – mesteacănul pitic de Newfoundland
  • Betula nana – mesteacănul pitic (se regăseşte şi în Europa şi Asia)
  • Betula neoalaskana – mesteacănul de Alaska sau de Yukon
  • Betula nigra – mesteacăn de râu sau mesteacănul negru (foarte folosit în fixarea solurilor nisipoase)
  • Betula occidentalis – mesteacănul de apă sau mesteacănul roşu
  • Betula papyrifera – mesteacănul de hârtie, mesteacănul de canoe sau mesteacănul alb american
  • Betula populifolia – mesteacănul gri
  • Betula pumila – mesteacănul de mlaştină

Speciile de mesteceni din Europa şi Asia sunt:

  • Betula albosinensis – mesteacănul alb chinezesc
    • Betula albosinensis var. septentrionalis - mesteacănul alb din nordul Chinei
  • Betula alnoides – mesteacănul cu frunză de anin
  • Betula austrosinensis – mesteacănul din Sudul Chinei
  • Betula chinensis – mesteacănul pitic chinezesc
  • Betula ermanii – mesteacănul Ermann
  • Betula grossa - mesteacănul japonez
  • Betula jacquemontii (Betula utilis subsp. jacquemontii) – mesteacănul de Himalaya cu coaja albă
  • Betula mandschurica – mesteacănul din Manchuria
    • Betula mandschurica var. japonica – mesteacănul japonez
  • Betula maximowiczii – mesteacănul Monarch
  • Betula medwediewii – mesteacănul din Caucaz
  • Betula nana – mesteacănul pitic
  • Betula pendula – mesteacănul argintiu
    • Betula platyphylla (Betula pendula var. platyphylla) – mesteacănul argintiu din Siberia
  • Betula pubescens – mesteacănul Downy, mesteacănul alb European (creşte şi în nordul Asiei)
    • Betula pubescens subsp. tortuosa – mesteacănul Arctic alb (Eurasia, Groenlanda)
  • Betula szechuanica (Betula pendula var. szechuanica) – mesteacănul din Sichuan
  • Betula utilis – mesteacănul de Himalaya
Notă: în multe texte de specialitate se întâlneşte confuzia între B. pendula şi B. pubescens, cu toate că sunt soiuri distincte, cu număr diferiţi de cromozomi.


Întrebuinţare Edit

Mestecenii sunt copaci foarte versatili. Sucul, coaja, frunzele, lemnul, crenguţele şi rădăcina sunt folosite pentru materiale de construcţie, tobe, tratamente medicale naturiste, uleiuri şi alte aplicaţii practice.

Deoarece lemnul de mesteacăn are fibre scurte, această esenţă este folosită în industria hârtiei. În India, cojile subţiri şi albe care pot fi colectate iarna, sunt folosite ca suport de scris care se păstrează foarte bine în timp. Denumirea hârtiei este Bhoorj Patra. Bhoorj este denumirea în sanscrită a mesteacănului, iar Patra înseamnă hârtie.

În nordul Europei mesteacănul este considerat unul din cei mai importanţi alergeni din zonă, datorită polenului său, estimarea fiind că 15- 20% din persoanele care suferă de alergie la fân poate să răspundă şi la granulele de polen ale mesteacănului.

Extractul de mesteacăn este folosit pentru aromă sau ca ulei în industria marochinăriei, iar în industria cosmeticelor la producerea săpunului şi a şamponului. În trecut, uleiurile de răşinoase (pin) din comerţ aveau ca bază uleiul de mesteacăn dulce. La scară comercială, gudronul de mesteacăn sau uleiul rusesc, extrase care conţin coajă de mesteacăn, au fost folosite ca lubrifiant şi în industria farmaceutică. Mesteacănul argintiu (Betula pendulata) este copacul naţional al Finlandei. Crenguţele de mesteacăn argintiu, proaspete şi aromate, sunt folosite în saune, pentru a face masaj pe piele. Crenguţele se numesc vihta sau vasta, şi au un efect foarte relaxant pentru muşchi.

Ceaiul de frunze de mesteacăn are efect diuretic, şi este foarte folosit în industria cosmeticelor, la pigmenţi şi şampoane. Crengile uscate de mesteacăn, prinse într-o legătură groasă, au fost folosite ca formă de admonestare corporală. (vezi Birching [1]).

Amerindienii preţuiau foarte mult mesteacănul pentru coaja sa, uşoară, flexibilă şi care putea fi uşor recoltată. Lemnul era foarte folosit în construcţia canoelor, a vaselor de bucătărie şi a corturilor tepee cu formă specifică.

Ca lemn de foc, este foarte preţuit datorită indicelui calorific mare per unitate de greutate şi volum. Coaja fibroasă este folosită pentru a porni focul. Coaja arde foarte bine, chiar şi udă, din pricina uleiurilor conţinute. Sub formă de fâşii foarte fine, coaja se poate aprinde şi de la câteva scântei. Mestecenii au importanţă spirituală în multe religii.

Lemnul de mesteacăn este folosit şi la tobe. Sunetul produs de tobele cu mesteacăn este foarte puternic pe frecvenţele înalte şi joase, şi este ideal pentru înregistrările în studio.

Alimentaţie Edit

În Belarus, Rusia, Statele Baltice, Finlanda, nordul Chinei, seva mesteacănului este considerată băutură răcoritoare, având calităţi tonice. Seva este apoasă, verzuie şi are un gust dulceag. Este comercializată pe scară industrială. Seva de mesteacăn este folosită în aromatizarea cvasului [2], băutură alcoolizată din cereale. Sucul de mesteacăn natural se regăseşte şi în băuturi ca sirop de mesteacăn / arţar, oţet de mesteacăn, bere, diverse băuturi răcoritoare, etc. Spre deosebire de siropul de arţar, siropul de mesteacăn este foarte dificil de produs, fiind foarte costisitor. Siropul de mesteacăn este produs îndeosebi în Alaska şi în Rusia.

Xylitolul – îndulcitor artificial din zaharide hidrogenate - poate fi extras din sucul de mesteacăn. Xyilitolul este folosit în industria alimentară, întrucât previne şi în unele cazuri tratează caria dentară.

Folosire medicinală. Edit

Ciuperca Chaga [3] creşte pe trunchiurile copacilor din familia Betulacee, în special pe mesteacănul alb. Ciuperca, provenind mai ales din Siberia, este foarte folosită în Asia ca leac împotriva cancerului, datorită constituenţilor extraşi din coaja de mesteacăn.

Coaja este bogată în betulină şi acid betulinic, folosit pe scară largă în industria farmaceutică. Coaja de mesteacăn, ruptă în fâşii şi înmuiată în apă fierbinte, poate fi folosită pentru imobilizarea articulaţiilor sau a braţelor fracturate. Răcită, devine foarte tare.

Din lemn de mesteacăn se produc scobitori de calitate.af:Berk ar:بتيولا ba:Ҡайын be-x-old:Бяроза (дрэва) bg:Бреза br:Bezv ca:Bedoll cs:Bříza cy:Bedwen da:Birk de:Birken el:Σημύδα en:Birch eo:Betulo es:Betula et:Kask eu:Urki fi:Koivut fr:Bouleau gd:Beith got:Birka he:שדר hsb:Brěza hu:Nyírfa io:Birko is:Birki it:Betula ja:カバノキ属 ka:არყი kk:Қайың ko:자작나무속 la:Betula lmo:Bèdola lt:Beržas myv:Килей nds-nl:Birk nl:Berk nn:Bjørk no:Bjørkeslekten oc:Beç pdc:Baerickebaam pl:Brzoza pt:Bétula qu:Awidul ru:Берёза sh:Breza (biljka) sl:Breza sq:Betula sr:Бреза sv:Björksläktet tr:Huş uk:Береза wa:Beyôle zh:桦树

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki