FANDOM


Format:Wikizare Format:Referinţe

Măslin
Olea europaea, Marea Moartă, Iordan
Clasificare ştiinţifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Lamiales
Familie: Oleaceae
Gen: Olea
Specie: O. europaea
Nume binomial
Olea europaea
L.

Măslinul este un arbore originar din Siria şi zonele de litoral din Asia Mică, foarte răspândit şi în Grecia continentală şi în arhipelagul elen.

Genul olea conţine în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pomi mici întâlniţi în zonele limitrofe Mării Mediterane, în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se menţin verzi pe întreaga durată a anului.

Măslinul preferă climate cu ierni blânde şi veri toride, se dezvoltă foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza mării.

Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite pentru obţinerea uleiului de măsline, fie consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.

Măslinul sălbatic este un pom mic cu aspect de tufiş, cu creştere lentă şi crengi presărate cu ghimpi. Varietăţile cultivate prezintă multe deosebiri, dar în general sunt lipsiţi de spini, mai compacţi şi mai productivi. Măslinii au o creştere lentă, dar sunt şi foarte longevivi. Lăsaţi să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru şi peste şapte secole de viaţă. În Italia se crede că unii din cei mai bătrâni măslini datează din primii ani ai Imperiului Roman, părere infirmată de mulţi specialişti.

Există în jur de 20 de specii de măslini, printre acestea se numără: Olea brachiata, Olea capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata.

Există, însă, un foarte mare număr de varietăţi de măslini cunoscuţi crescătorilor din ziua de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăţi, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafeţe întinse. Principalele varietăţi întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino şi Carolea. Compărând aceste varietăţi cu varietăţile descrise de savanţii Romei antice nu s-a reuşit o identificare sigură. Se crede, totuşi, că unele varietăţi existente în zilele noastre sunt înrudite cu varietatea Licinian, descrisă de Plinius alături de alte 15 varietăţi cultivate în vremea sa. Datorită uleiului obţinut, Licinian era cea mai apreciată varietate în Roma Antică.

Spre deosebire de Italia varietăţile întâlnite în Spania au frunze mai late şi fructe mai mari, însă cu un gust mai amar, iar uleiul extras este inferior din punct de vedere calitativ. Din acest motiv măslinele produse în Spania sunt mai rar destinate obţinerii de ulei, în schimb sunt tratate şi consumate. Adesea sunt extraşi sâmburii, iar fructele sunt umplute cu diverse garnituri şi îmbuteliate în saramură sau oţet. Din cele aproximativ 260 de varietăţi existente în Spania doar 25 sunt frecvent folosite pentru obţinerea uleiului. Principalele varietăţi cultivate în Spania sunt: Arbequina, Cornicabra, Blanqueta, Empeltre, Gordal, Farga, Lechin, Hojiblanca, Manzanilla şi Picual.

Datorită iernilor blânde, verilor toride, solului calcaros şi întinselor suprafeţe de litoral, Grecia oferă condiţii excelente dezvoltării măslinului. Varietăţile des întâlnite în Grecia sunt: Kalamon, Halkidikis şi Savory.

  • Varietatea Kalamon oferă excelente măsline de masă şi este intens plantată în Messinia, Lakonia şi Agrinio. Fructele ajunse la maturitate sunt culese în lunile noiembrie şi decembrie.
  • Varietatea Halkidikis este cultivată cu preponderenţă în zona Halkidiki şi este cunoscută şi ca măslina mamut, datorită dimensiunilor considerabile atinse de fructe.
  • Varietatea Savory, întȃlnitȃ în Attica, Creta şi Thassos, elimină parţial gustul amar al fructului în timpul coacerii.

Măslinele de masă pot fi clasificate în funcţie de dimensiuni şi de numărul de măsline dintr-un kilogram.

Wikipedia-logo ka  Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia. Lista autorilor poate fi văzută în "istoricul paginii". Versiunea originală este disponibilă sub licenţele Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0 şi GFDL.

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki